Înainte să descopăr acest proces, m-am confruntat eu însămi cu această provocare.

Am început să lucrez în HR la vârsta de 19 ani.

Iar la 25 am fost dată afară pentru prima dată…

…tocmai renunțasem la al treilea job într-o corporație, mă mutasem într-un oraș nou și îmi doream un job nou care să reflecte valoarea și pregătirea pe care o aveam (de 5 ani deja pe HR)

M-am angajat la o firmă relativ nou înființată care era un parteneriat romano-belgian.

Am avut de la început un sentiment pe care nu înțelegeam cum să îl explic și tocmai de aceea am ales să îl ignor.

Am început să organizez lucrurile, să angajez oameni și să pun oarecum departamentul pe picioare până într-o zi când am fost chemată brusc în biroul șefului.

Îmi amintesc și acum acel birou cu tavan înalt și 2 birouri în fața iar undeva pe la mijlocul camerei un scaun îndreptat cu fața către cei doi antreprenori.

A început să vorbească cel care era român, cuvintele lui în sunau ca niște gloanțe la plutonul de execuție:

”Am discutat și am ajuns la concluzia că nu ne potrivim! Poți să îți strângi lucrurile și să pleci. Mulțumim!”

Atât!

Nicio altă explicație.

Am plecat neînțelegând ce s-a întâmplat, îmi auzeam pașii pe trotuar iar mintea jongla între 2 gânduri.

”Ce mă fac? Ce am greșit? Probabil că nu li s-a părut că am suficientă experiență…

Și

Poate că așa e mai bine, poate e un semn că ar trebui să îmi găsesc un loc unde să fiu plătită mai bine și să fiu apreciată.

Atunci a fost momentul în care mi-aș fi dorit să am curajul să îmi apăr drepturile, să cer o explicație coerentă, nu doar să accept situația.

A fost momentul în care am conștientizat importanța de a știi care e adevărata mea valoare.

Sunt sigura că și tu ai avut un moment în care ți-ai fi dorit să știi exact ce să faci, să ai claritate asupra etapei în care te aflai, să lași la o parte credințele limitative care te țineau pe loc. 

Revenind la povestea mea, am reușit să depășesc acea provocare însă nu fără să îmi promit că nu o să mai fiu niciodată în această ipostază incomodă.

Am observat la mine că panica mă face să reacționez în direcția opusă și să încerc să gândesc lucrurile la rece, cu calm. 

Acest lucru m-a ajutat în foarte multe situații din viață, insă unul dintrele se întâmpla la final de 2019, început de 2020.

Treceam printr-un moment foarte greu pe plan sentimental și tocmai aflasem vestea că după ce ne-am despărțit la aproximativ 1 luna, fostul meu iubit își anunța cu fast nunta cu noua lui iubită.

M-a demoralizat foarte tare mai ales că nici în plan profesional nu mă simțeam împlinită.

Îmi amintesc însă un episod care mi-a schimbat viața pentru totdeauna!

În a doua zi de pandemie, când totul intrase în acea stare de incertitudine, când oamenii simțeau că își pierd direcția și nimic din ceea ce știau nu mai era la fel…

Stăteam pe canapea și mi-a trecut un gând…înțelegeam că se deschidea în piață o nouă nevoie.

Aceea ca oamenii își doreau să primească ghidaj, să înțeleagă în ce direcție profesională să se ducă.

Le era frică de faptul că erau nevoiți să își găsească noi oportunități profesionale, după ani de zile în care nici măcar nu se gândiseră că s-ar muta de la locul lor de muncă.

Habar nu aveau de unde să înceapă!

Dar eu știam!

Aveam peste 15 ani de experiență în lumea HR, le înțelegeam nevoile, empatizam cu fiecare situație pe care o întâlneam.

Găseam soluțiile potrivite și reușeam să îi ghidez astfel încât să își găsească calea profesională.

Din acel moment, a doua zi a pandemiei, eu am avut claritate și așa s-a născut METODA REINVENTEAZĂ-TE.